Rochia-mi flutură bizar ca o aripă plăpândă a unui fluture de mai şi atârnă pe pavaj.
Mă simt ca pe o plajă fară nisip,ca langă o mare abia secată,doar briza ce bătea mai puternic decât de obicei.
Mă ridic pe vârfuri să văd lumea-mi iubită,să-ţi găsesc părul răvăşit prin haosul junglelor.Te-am găsit,iubit uitat!Te-am găsit..
Îmi ridic lin mâinile către cer şi-ating luna.Parcă-mi gâdila încheieturile mâinilor ca un sărut de-al tău.Uitat sărut..
Mă aplec cu grijă şi îi întind palma,împreună cu luna şi câteva stele.
Ţine-mi tu aştrii,căci eu voi învarti soarele pentru tine,să îţi adape buclele cu lumina sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu