Ascultam fragmente uitate ale melodiei pe care i-o fredonam in fiecare seara.Glumeşti?E ora 23,e întuneric şi frig,e gheaţă în interiorul meu.Mi-am întins mâna fără e vlagă înspre telefon.M-am trezit plimbându-mi degetele frenetic pe tastele jegoase.
Lumina s-a aprins brusc în bucătărie.
-Ce faci mă?
Era Paul.Nu ştiu ce vrea,de ce dracu vrea să vorbească.
-Avem două grame.
M-am uitat scârbită spre el,căutând disperată bricheta.
-Nu vreau,ieşi!
-Uite ce e,Jojo.Nu vreau să par un dobitoc,dar te-ai băgat în asta.Prinzi curaj şi îtî faci treaba.Tre’ să îi potolim cumva.
Am bătut cu pumnul în masa de sticlă pregătindu-mă pentru un ţipăt.
-Nu mă bat cu nimeni,handicapatule!Ce căcat nu întelegi?
Mi-a înfipt mâna în gât,stingându-mi ţigara pe piciorul plin de vânătăi.Am înghiţit în sec,apoi i-am muşcat mâna.
-O sa mori,căcatule!Mă auzi!?

E întuneric.Când nu te orbesc luminile farurilor,se vede cerul, puzderie de stele.Lovesc cu piciorul o cutie de bere,care sare departe,zăngănind.Aş vrea să îmi ridic braţele şi să mă învârt,să fac stelele să se rotească,dar nu am găsit in buzunar decât un băţ de la o acadea şi am inceput să imi zgârii buzele,pană am simţit că una din cusături a cedat.Sângele mi se prelingea pe bărbie,apoi se scurgea pe geaca neagră de piele.Nu am recţionat decât în momentul în care am zărit farurile maşinii din depărtare,mâine sper la o zi mai bună.

Plutesc,pluteşti,plutim

Nu ştiu ce să zic.Iar mă pierd cu firea în momentele nepotrivite ale zilei.Plutesc,apoi mi se taie aripile.Lumina mă orbeşte şi cad,apoi mă ridic şi-mi scutur pantalonii de lumină.Apoi plutesc...