luni, 28 iunie 2010
sâmbătă, 12 iunie 2010
6minute
"La dracu!"Am inceput să înjur în gând,sau cu voce tare,nu ştiu,pentru că raţiunea îmi era întunecată de nervi.M'am ridicat greoi şi mi'am strâns lucrurile.Apoi m'am uitat în geamul jegos al cinematografului unde mi'am văzut ochii plânşi,părul încurcat şi buzele roşii.
Dieter mă privea amuzat prin geamul crăpat al uşii.
-Tu crezi defapt că sunt un tip sensibil şi întruchiparea cristică a iubirii perfecte,nu?!
-Nici vorba,băi!Eşti un dobitoc.
A început să râda,apoi şi-a transformat exteriorizarea-n versuri compuse de el.Era rândul meu să râd,căci ştiam un lucru clar;dacă te afli vreodată într-o scară şi auzi cântându-se ceva,ieşi dracului afara!Nu mai sta pe ganduri.Tai-o!
A încetat odată cu gândul meu.
-Nu sunt monstrul despre care ai auzit că vorbesc supăraţii de pe aici.Toată viaţa m-am definit prin ceea ce am combătut,a spus-o pe un ton ferm.
Poţi inhala formaldehidă,iar după o doză solidă te ia cu crampe la stomac şi vomă.Criză de ficat,şoc,moarte,insă cu tonul acesta al lui Dieter te duci direct în şoc.
Dieter mă privea amuzat prin geamul crăpat al uşii.
-Tu crezi defapt că sunt un tip sensibil şi întruchiparea cristică a iubirii perfecte,nu?!
-Nici vorba,băi!Eşti un dobitoc.
A început să râda,apoi şi-a transformat exteriorizarea-n versuri compuse de el.Era rândul meu să râd,căci ştiam un lucru clar;dacă te afli vreodată într-o scară şi auzi cântându-se ceva,ieşi dracului afara!Nu mai sta pe ganduri.Tai-o!
A încetat odată cu gândul meu.
-Nu sunt monstrul despre care ai auzit că vorbesc supăraţii de pe aici.Toată viaţa m-am definit prin ceea ce am combătut,a spus-o pe un ton ferm.
Poţi inhala formaldehidă,iar după o doză solidă te ia cu crampe la stomac şi vomă.Criză de ficat,şoc,moarte,insă cu tonul acesta al lui Dieter te duci direct în şoc.
marți, 8 iunie 2010
Fragmente de fericire
Prosopul se clătina uşor la respiraţia mea suavă.Noaptea îmi mângâie înnebunită gândurile ucigaşe,sinucigaşe.Luna cântă sonatele care mai devreme răsunau din operă.Arahnide uriaşe mi’au invadat gâtul alb,îmi sugeau fiecare picătură de sânge din buzele cusute,zdrobite.Bogdan sunase de patru ori consecutiv,probabil a văzut mesajul sec pe care i l’am trimis acum o oră.Îi auzeam disperarea srigându’mă.Nu ştiu ce să zic.Poate că am învăţat să îmi hrănesc conştiinţa cu regrete.Ce grea atârna iubirea crudă pe care i’o port lui Ştefan,ce durere cumplită îmi provoacă cu indiferenţa asta.
Durerea de acum trei minute a disparut şi a fost înlocuită de un gol uriaş în stomac.Picăturile încete de apă se auzeau din cabina de duş,iar agitaţia de afară le zdrobeau sunetul.
Telefonul urla iar.Bogdan.
-Amice! Mă izolez!Lasă’mă!Am început să râd ştiind că mi’a înţeles gluma.
-Vai Jojo! Camere friguroase,duhori,senzaţii lugubre.Sunt 99% sigur că erai în baie.
Am tăcut aşteptând durerea pe care o auzeam ţipând înăuntrul meu.Nu eram amorţită,ci perfect conştientă de situaţie.
Şi m’a învaluit.Capul,mâinile,picioarele.Acum spre glezne,sâni.Obraji,buze.Sunt goală,iar mi’a atins inima,iar bate aşteptând vindecarea.
-Nu e momentul potrivit,o să vorbim când vei avea nevoie de mine cu adevărat.Sună’l!
M’am aşezat în pat îmbrăcată,sfâşiată de durere şi de somn.Am închis ochii.
Vezi tu, dacă ieri nu am fost cine voi fii mâine, nu inseamnă că nu voi mai fii eu.
Eu pot fii oricine, iar eu pot face orice,fiindcă doar eu voi trai cu mine,iar "mine" se schimbă în funcţie de concluziile sinelui din aceea zi.Acum este prea devreme pentru regrete,însă este foarte târziu pentru păreri de rău.M’am îndrăgostit grav,jur!
Dimineaţă m’am trezit cu urletul animalelor de prin casă.Se pare că băieţii mi’au luat’o înainte.Nu’mi amintesc cum naiba am adormit,a fost frumos zic.M’am dat jos din pat,râzând de hainele mototolite şi de părul nearanjat.Mă simţeam plină de energie,exact opusul stării serii anterioare.Afară soarele imi zâmbea,iar Bucureştiul mă striga înnebunit de ideea că sunt doar a lui.
M’am aranjat neglijent,atât cât să arat fresh,apoi m’am dus în bucătărie,îmbătată de mirosul de cafea proaspăt desfacută,exact ca în reclamele alea idioate şi stau să mă gândesc că e totuşi o boabă de adevăr acolo.Sau de cafea!
M’am oprit în pragul uşii albe,savurând aroma ce plutea prin toată mintea şi’mi înnebunea simţurile.Au rămas stânci cu privirile spre mine. Erau cinci băieţi.Toţi bruneţi,de vârsta verilor mei.Fumau şi sorbeau stângaci din ceştile colorate de cafea.Păreau de zahăr,aşa muţi,fixându’mă cu privirea.
-Bună dimineaţa,băieţi!V’aţi îmulţit,văd!
-Jojo,ei sunt..se ridică Răzvan eliberându’mi scaunul roşu.
-Hai mă,lasă astea.Nu vă reţin mult.Vreau doar o cana mare şi nişte cafea.
Şi’au reluat discuţia total neinteresantă,trăgând discret cu ochiul spre mine în timp ce fredonam o melodie de la radioul de pe raft.Mă roteam şi radiam a fericire,bucurându’mă în continuare de o stare exceptională.
Pe la douăşpe şi jumătate eram gata de plecare.M’am uitat în oglindă,încruntându’mă.Ha!
Când dau să ies pe uşă,gândindu’mă ce troleu sa iau,cum unde şi..
-Jojo!
-Da?Mă întorc confuză spre uşa de la bucătărie.Stătea sprijinit de tocul uşii,iar soarele îi trecea raze jucăuşe prin parul saten.Purta un hanorac negru şi nişte jeanşi skinny,gri închis.Zâmbea satisfăcut în timp ce îl studiam cu nesimţire..Inima mi'a stat,am inchis ochii in timp ce buzele'mi tremurau la simtul racorii ce ma mangaia prin geamul deschis
Durerea de acum trei minute a disparut şi a fost înlocuită de un gol uriaş în stomac.Picăturile încete de apă se auzeau din cabina de duş,iar agitaţia de afară le zdrobeau sunetul.
Telefonul urla iar.Bogdan.
-Amice! Mă izolez!Lasă’mă!Am început să râd ştiind că mi’a înţeles gluma.
-Vai Jojo! Camere friguroase,duhori,senzaţii lugubre.Sunt 99% sigur că erai în baie.
Am tăcut aşteptând durerea pe care o auzeam ţipând înăuntrul meu.Nu eram amorţită,ci perfect conştientă de situaţie.
Şi m’a învaluit.Capul,mâinile,picioarele.Acum spre glezne,sâni.Obraji,buze.Sunt goală,iar mi’a atins inima,iar bate aşteptând vindecarea.
-Nu e momentul potrivit,o să vorbim când vei avea nevoie de mine cu adevărat.Sună’l!
M’am aşezat în pat îmbrăcată,sfâşiată de durere şi de somn.Am închis ochii.
Vezi tu, dacă ieri nu am fost cine voi fii mâine, nu inseamnă că nu voi mai fii eu.
Eu pot fii oricine, iar eu pot face orice,fiindcă doar eu voi trai cu mine,iar "mine" se schimbă în funcţie de concluziile sinelui din aceea zi.Acum este prea devreme pentru regrete,însă este foarte târziu pentru păreri de rău.M’am îndrăgostit grav,jur!
Dimineaţă m’am trezit cu urletul animalelor de prin casă.Se pare că băieţii mi’au luat’o înainte.Nu’mi amintesc cum naiba am adormit,a fost frumos zic.M’am dat jos din pat,râzând de hainele mototolite şi de părul nearanjat.Mă simţeam plină de energie,exact opusul stării serii anterioare.Afară soarele imi zâmbea,iar Bucureştiul mă striga înnebunit de ideea că sunt doar a lui.
M’am aranjat neglijent,atât cât să arat fresh,apoi m’am dus în bucătărie,îmbătată de mirosul de cafea proaspăt desfacută,exact ca în reclamele alea idioate şi stau să mă gândesc că e totuşi o boabă de adevăr acolo.Sau de cafea!
M’am oprit în pragul uşii albe,savurând aroma ce plutea prin toată mintea şi’mi înnebunea simţurile.Au rămas stânci cu privirile spre mine. Erau cinci băieţi.Toţi bruneţi,de vârsta verilor mei.Fumau şi sorbeau stângaci din ceştile colorate de cafea.Păreau de zahăr,aşa muţi,fixându’mă cu privirea.
-Bună dimineaţa,băieţi!V’aţi îmulţit,văd!
-Jojo,ei sunt..se ridică Răzvan eliberându’mi scaunul roşu.
-Hai mă,lasă astea.Nu vă reţin mult.Vreau doar o cana mare şi nişte cafea.
Şi’au reluat discuţia total neinteresantă,trăgând discret cu ochiul spre mine în timp ce fredonam o melodie de la radioul de pe raft.Mă roteam şi radiam a fericire,bucurându’mă în continuare de o stare exceptională.
Pe la douăşpe şi jumătate eram gata de plecare.M’am uitat în oglindă,încruntându’mă.Ha!
Când dau să ies pe uşă,gândindu’mă ce troleu sa iau,cum unde şi..
-Jojo!
-Da?Mă întorc confuză spre uşa de la bucătărie.Stătea sprijinit de tocul uşii,iar soarele îi trecea raze jucăuşe prin parul saten.Purta un hanorac negru şi nişte jeanşi skinny,gri închis.Zâmbea satisfăcut în timp ce îl studiam cu nesimţire..Inima mi'a stat,am inchis ochii in timp ce buzele'mi tremurau la simtul racorii ce ma mangaia prin geamul deschis
Abonați-vă la:
Postări (Atom)