"La dracu!"Am inceput să înjur în gând,sau cu voce tare,nu ştiu,pentru că raţiunea îmi era întunecată de nervi.M'am ridicat greoi şi mi'am strâns lucrurile.Apoi m'am uitat în geamul jegos al cinematografului unde mi'am văzut ochii plânşi,părul încurcat şi buzele roşii.
Dieter mă privea amuzat prin geamul crăpat al uşii.
-Tu crezi defapt că sunt un tip sensibil şi întruchiparea cristică a iubirii perfecte,nu?!
-Nici vorba,băi!Eşti un dobitoc.
A început să râda,apoi şi-a transformat exteriorizarea-n versuri compuse de el.Era rândul meu să râd,căci ştiam un lucru clar;dacă te afli vreodată într-o scară şi auzi cântându-se ceva,ieşi dracului afara!Nu mai sta pe ganduri.Tai-o!
A încetat odată cu gândul meu.
-Nu sunt monstrul despre care ai auzit că vorbesc supăraţii de pe aici.Toată viaţa m-am definit prin ceea ce am combătut,a spus-o pe un ton ferm.
Poţi inhala formaldehidă,iar după o doză solidă te ia cu crampe la stomac şi vomă.Criză de ficat,şoc,moarte,insă cu tonul acesta al lui Dieter te duci direct în şoc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu