Nu stim,dar suntem doi.

Pasi marunti pe alei .Pierduta'n universul ruginit al toamnei.Ma bucur de ultima raza de soare ce mi'a patruns in suflet si a dat de tine.De tine,iubitul meu.
Strivesc,fosnesc.Imping frunze catre timpuri uitate.Cate o frunza catre fiecare banca,iar cate o banca pentru fiecare sarut.Si cate saruturi..
Tinuti in poalele primaverii,imbatati..

..si banca pe care am stat la inceput.Banca pe care sarutam ochii de mare,buze pierdute'n desertul inimii.Tampla la tampla,degete'mpletite.
Cum ar fi daca as varsa cate o lacrima pentru fiecare imbratisare?As putea sa le numar,dar au inceput sa curga siruri.
Doamne,si acum astept iarna ca sa le poata ingheta.Sa le fac sirag si sa pot purta colierul imbratisarilor tale..caci meriti,iubite!


"Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă."--Risipei se dedă florarul "-L.Blaga


Ce gânduri are soarele cu noi --
nu stim, dar suntem doi.

Răsar zâmbete

Dimineţi adormite şi târzii.Obosite.După nopţi de iubire.Acum ne'mbata cu răcoarea de noiembrie.Dulcele..
Gemete de oboseala şi pleoape fardate cu săruturi.Umeri dezgoliţi,muşcaţi.
Linişte agitată,haos mut.
Răsar zâmbete căci îndrăgostiţii noştri se privesc.
Doua guri obosite,un singur zâmbet.
Melodie cântată in doi,iubire..

Alergarea către nimic

Alerg in gol. Mă agit. Incerc să găsesc locul meu. Și ști de ce? L-am pierdut.
Alerg către nimic.
Pentru că..
Pentru că locul meu e aici. Dar aici nu pot sta pe veci. Trebuie să alerg.
Către ce?

*După iubire nu se aleargă!

Atunci păstreză-mă aici!

Dar aici nu se stă pentru totdeaunaa.
Ce mă fac?