Pasi marunti pe alei .Pierduta'n universul ruginit al toamnei.Ma bucur de ultima raza de soare ce mi'a patruns in suflet si a dat de tine.De tine,iubitul meu.
Strivesc,fosnesc.Imping frunze catre timpuri uitate.Cate o frunza catre fiecare banca,iar cate o banca pentru fiecare sarut.Si cate saruturi..
Tinuti in poalele primaverii,imbatati..
..si banca pe care am stat la inceput.Banca pe care sarutam ochii de mare,buze pierdute'n desertul inimii.Tampla la tampla,degete'mpletite.
Cum ar fi daca as varsa cate o lacrima pentru fiecare imbratisare?As putea sa le numar,dar au inceput sa curga siruri.
Doamne,si acum astept iarna ca sa le poata ingheta.Sa le fac sirag si sa pot purta colierul imbratisarilor tale..caci meriti,iubite!
"Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă."--Risipei se dedă florarul "-L.Blaga
Ce gânduri are soarele cu noi --
nu stim, dar suntem doi.
doi in UNUl :)
RăspundețiȘtergere