Ameţeală de octombrie

Da,şi cum spuneam.L-am invitat la cappuccino în timp ce-mi urmăream undele corpului în oglinda din baie.Refuză elegant după care îi spun politicos că mă doare-n cot de decizia lui.Nu,glumesc,mi-a părut rău.Adevărat că nu-mi păsa de nimic atât timp cât ştiam că întalnirea rămâne stabilită indiferent de locaţie,băutură,cu ţigări sau fără.
Mă simţeam pregătită,deşi fizic eram semi-îmbrăcată cu-n halat,deşi părul urla de nepăsare,deşi machiajul era inexistent.
Ora 9 juma' dimineaţa,apoi am ameţit.

World isn't watching us

Stătea rezemată de spătarul rece al scaunului.A pocnit uşor din degete pe muzica de pe fundal,apoi şi-a muşcat buzele,îndepărtând tot rujul roşu rămas de peste zi.Nimic nu se întamplase,nimic nu apăruse la pocnitul de mai devreme.Clipeşte cu o rapiditate ce-mi sugera agitaţie interioară.A pierdut totul,ştiu asta.
Muzica încetase de o veşnicie,lumina pâlpâia de oboseală,iar cuvintele încetau să apară.Se lăsa batută.
Nu,nu.E prea inteligentă.Îi vad degetele mergând uşor spre paharul cu alcool,încercând să mascheze tremurul.Nu îi mai pot prevede următoarea mişcare.E prea şireată,prea îmi ameţeşte gândurile cu genele-i lungi,cu buzele-i senzuale.Ce urmează,ce urmează?
Linişte deplină.Apoi urletele gândurilor ucigaşe.Ale mele,ale ei?
A bătut din palme.Lumina s-a stins..
Mă arde pieptul,mă dor obrajii,mă sfâşie lacrimile..

I need you just to breathe..said the lover

Stai cu mine.Am nevoie doar de respiraţia ta.
Mângaie-mi ploapele cu lacrimi
Zdrobeşte-mi sufletul cu amintiri şi-apoi mâzgăleşte-mi inima cu puţin din puţinul tau.Lasă-ţi aroma-n parul meu,joacă-te cu-n zambet,încălzeşte-mă...
Fă-mă fericită,iubite.Imprimă-ţi fericirea-n a mea moarte