Stătea rezemată de spătarul rece al scaunului.A pocnit uşor din degete pe muzica de pe fundal,apoi şi-a muşcat buzele,îndepărtând tot rujul roşu rămas de peste zi.Nimic nu se întamplase,nimic nu apăruse la pocnitul de mai devreme.Clipeşte cu o rapiditate ce-mi sugera agitaţie interioară.A pierdut totul,ştiu asta.
Muzica încetase de o veşnicie,lumina pâlpâia de oboseală,iar cuvintele încetau să apară.Se lăsa batută.
Nu,nu.E prea inteligentă.Îi vad degetele mergând uşor spre paharul cu alcool,încercând să mascheze tremurul.Nu îi mai pot prevede următoarea mişcare.E prea şireată,prea îmi ameţeşte gândurile cu genele-i lungi,cu buzele-i senzuale.Ce urmează,ce urmează?
Linişte deplină.Apoi urletele gândurilor ucigaşe.Ale mele,ale ei?
A bătut din palme.Lumina s-a stins..
Mă arde pieptul,mă dor obrajii,mă sfâşie lacrimile..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu