vineri, 22 octombrie 2010

Ameţeală de octombrie


Da,şi cum spuneam.L-am invitat la cappuccino în timp ce-mi urmăream undele corpului în oglinda din baie.Refuză elegant după care îi spun politicos că mă doare-n cot de decizia lui.Nu,glumesc,mi-a părut rău.Adevărat că nu-mi păsa de nimic atât timp cât ştiam că întalnirea rămâne stabilită indiferent de locaţie,băutură,cu ţigări sau fără.
Mă simţeam pregătită,deşi fizic eram semi-îmbrăcată cu-n halat,deşi părul urla de nepăsare,deşi machiajul era inexistent.
Ora 9 juma' dimineaţa,apoi am ameţit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu