Poate că lucrurile degenerează exagerat de mult atunci când ura ne stăpâneşte trupul,dar mai ales mintea.De aceea,până şi explicaţiile filosofice şi mult îndrăgite de iubitorii falsului raman ale naibii de seci.Lucruile se complică şi mai mult odată cu uitarea acestei furii interioare şi intrepretarea ei ca o simpla iubire neâmpărtăşită.
Mă termina pur şi simplu.Mă distruge masiv incepând cu cel mai mic organ şi terminând cu sufletul fragmentat deja in bucăţi casante.
Şi ce e mai rau decât să iţi conştientizezi propria cădere?Ce e mai greu decât să simţi depărtarea şi suflul rece al neantului?
Salvarea trebuie să apară odată şi odată.
Devreme sau târziu.Înainte sau după.
Cu plânsete şi urlete.Cu zâmbete şi gingăşii.
Şi ştii ce?Lucrurile nu se schimbă niciodata.Noi ne schimbam,iar tendinţa de a diviniza lucrurile şi de a ne folosi de oameni creşte cu fiecare secundă.De ce nu viceversa?
Ne schimbăm doar când aerul greu de suferinţă interioară ne obligă.Ne schimbăm şi mai bine nu am face-o.
De astăzi îmi rog umil propria-mi persoană să se schimbe,să scape odată de ruptura aceasta dureroasă.
Rugăminţi zadarnice şi plecăciuni smerite-n faţa sufletului neîmpăciuitor ce se opune cu desăvârşire fericirii noastre,fericire atinsă doar în drama propriilor vise.
