Sute de minute au trecut pe lângă mine ca într'o tornadă,una amestecată cu fragmente de pe tot parcursul vieţii mele. Cronos îşi bate joc de mine?
Mă simţeam atât de slabită,deloc in stare să'mi pot mişca trupul. Simţeam strânsoarea mâinilor noastre.Simţeam căldura din palma mamei.
Am deschis inconştient pleoapele. Eram uimită de tot ce se intamplase.Aseară nu am ajuns acasă.
Mi'am muşcat limba cu perversitate ca să nu îi pun niciuna dintre intrebările care'mi năvăleau în minte. Raţiunea era probabil întunecată de oboseală,dar speram că,dacă amânam discuţia,mai puteam petrece cateva ore impreuna cu ea.
M'a sărutat pe frunte,iar eu m'am afundat intr'un somn adanc.Somn?Sau nu.
Orizonturi noi,orizonturi albe..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu