sâmbătă, 9 aprilie 2011

Am desenat pereți întregi cu amintiri,așteptând ca ploaia să-i șteragă,s-aducă prospetimea unui început.Am zgâriat mâini și am adunat lacrimi,așteptând.Gâtu-mi era ca seceta unui deșert,picioarele-mi tremurau,mâinile gesticulau semne de adio.Am înghițit în gol,am scris rânduri,am adunat cuvinte.


Nu a fost de ajuns,niciodată nu va fi...

4 comentarii:

  1. bunaaa! de cand nu mai sunt pe facebook incercam sa dau de tine. da-mi un mail sau adauga-ma pe mess ca am ceva de discutat cu tine ;)) eu am id-ul pe blog

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce piatra mortuara asa iti este sufletul?

    RăspundețiȘtergere